Novapost

1 (1)
1

De ce iubirea pe care o oferi nu e ca și cea pe care o primeşti

“Aminteşte-ţi că eu am fost lângă tine când nimeni altcineva nu era.”

Există o mulţime de femei care se mândresc cu faptul că au rămas lângă un bărbat în vremurile grele. Ele îndură infidelitate, suferinţă și lipsă de respect numai pentru premiul de a şti că au fost alături de cineva. Devine mai mult o formă de loialitate decât orice altceva.

Când loialitatea este pusă în prim-plan, alt aspect este neglijat. Din păcate, fericirea este cea care rămâne mereu pe ultimul loc, umbrită și uitată. Ideea de a fi lângă cineva la greu suprimă orice și pe oricine altcineva.

În general această loialitate bolnăvicioasă o întâlnim la persoanele care au avut o copilărie nefericită, fie că au fost abuzate, abandonate sau doar lăsate pe dinafară. Această loialitate provine dintr-o credinţă conform căreia oferind iubirea dorită, același tip de iubire va fi cumva returnat.

Aceste persoane se „hrănesc” cu iubire și loialitate la micul dejun, apoi aşteaptă și mai mult la cină, insă nu dau vreun semn de apreciere ori gratitudine dacă se întâmplă să o primească.
Uneori învaţăm pe calea cea grea că nu trebuie să ne oferim iubirea celor ce se „hrănesc” cu inimi.

Şi totuşi, unii oameni nu învaţă niciodată și continuă să-şi pună inimile pe tavă, zi de zi, an de an.
Această adicţie reprezintă unul din motivele pentru care suferim, unii din noi, nu doar cei care iubesc ci şi cei iubiţi.

Deoarece pentru cei ce iubesc şi cer prea mult, nimic nu mai pare să fie suficient, aşa că aceştia încep să se înece într-o mare a disperării, unde nu mai pot fi alinaţi, unde totul se vede în nuanţe-ntunecate iar persoana iubită devine cel mai înspăimântător monstru, un hoţ de inimi.

Chiar dacă cei ce iubesc fără limite au impresia că ei sunt singurii ce suferă, lucrurile nu stau chiar aşa. Oare nu suferă şi cel care orice face, nu este niciodată de ajuns? Cel care ascultă mereu reproşuri şi pentru care se varsă un râu lacrimi… crezi că este fericit?

O situaţie trebuie privită mereu din toate punctele de vedere. Imparţialitatea şi victimizarea nu aduc niciodată ceva bun-e doar un mucegai ce face totul să putrezească. Fiecare individ are un suflet, simte iubirea şi durerea în aceeaşi măsură.

Riscăm, iubim, investim timp și sentimente, visăm la zile însorite de primăvară şi facem planuri împreună.

Însă nu uita, fie că tu primeşti sau oferi o iubire imposibilă, să te pui și în locul celuilalt. O relaţie între dependent şi obiectul dependenţei va fi mereu una bolnăvicioasă.

Cel mai sănătos lucru este să îţi măsori iubirea. Nu oferi tot, dar nici o parte ce nici ţie nu ţi-ar fi de ajuns.

Urmărește-ne pe Facebook pentru cele mai bune articole


Previous Post

Next Post