Novapost

nov7
1

Sinceră să fiu, pur și simplu am obosit…

Monologul unei femei  despre oboseala dintr-o relație. Monolog ce putea, de fapt, fi scris și de către un bărbat…

Sinceră să fiu, pur și simplu am obosit…

Am obosit să găsesc oameni și să-i pierd…

Să mă obișnuiesc cu ei… și apoi să privesc cum ei dispar din viața mea.

Am obosit să am încredere în ei, iar apoi să fiu dezamăgită.

Am obosit să spun adevărul, fără a fi auzită.

Sunt confuză cînd nu știu dacă trebuie să spun adevărul, sau să tac.

Am obosit să mătur din suflet țăndările dragostelor prostești și fragile.

Am obosit să suport salturile de la bucurii isterice la urlete în pernă.

Am obosit să mă înec în lacrimi pe țigla podelelor.

Am obosit să supăr oamenii dragi, să explodez de la nimicuri.

Am obosit de speranțe goale.

Am obosit să o iau de la început.

Am obosit de expresia ”totul va fi bine”, în timp ce, de fapt, nimic nu se schimbă.

Am obosit să povestesc despre treburile mele… pentru că, oricum, de la asta nu va fi mai bine.

Am obosit să mă strădui – oamenii nu apreciază atitudinea bună. Eu nu sunt o excepție.

Să vin acasă. Să conectez Skype-ul… nu se știe de ce sperînd că EL va fi online. Pentru a-i scrie că mi-e dor, pentru a aștepta că îmi va răspunde.

Pur și simplu e o necesitate omenească să iubești și să fii iubit. Pur și simplu am obosit să o împart cu persoane greșite.

Pur și simplu am obosit de răceala din suflet și de pe termometru, de la copacii goi de sub fereastră și de gîndurile asemenea conductoarelor cu fire dezgolite…

Plus, aceast temperatură încă nu este din acest script.

În astfel de momente vrei doar să adormi pentru totdeauna.

Am obosit.

Urmărește-ne pe Facebook pentru cele mai bune articole


Previous Post

Next Post